A sunat clopoţelul devreme pe 24
un zori de ziuă fără răspuns
în amintirea unui martie,
a strigat întunericul sau poate lumina
încă nu ştiu;
Am iubit lumina într-o nebunie
fără orizonturile unei poveşti cu final
sau unei simple enigme.
Acelaşi drum,
blocat pentru sens unic acum
l-am bătătorit de unul singur;
până la colţul trotuarului,
străzii.
Rămas fără cuvinte apoi,
am udat pământul odată cu ploaia
amintirilor după amiezii acelea eterne.
- linişte, întrebări,
au izbucnit odată cu eclipsa
orei 16 fără 5 minute –
şi n-am vrut
să iau loc pe bancheta din spate a unui taxi;
mi-e teamă!
am rămas fără tine,
pe drumul ce mă duce acasă.
