de altfel…
care pentru a-şi păstra comoara
îşi înalţă palatul
din bucăţele de idei,
de credinţe,
mai mult sau mai puţin
pline de sine însuşi.
Nu sunt primul
care zidesc palate
în minţile unora…
deşi comoara mea este inestimabilă;
n-am ferecat porţile,
nici măcar n-am intezis accesul
pe drumurile ce duc la palat.
Am deschis cufărul,
am umplut drumurile cu lumină
şi numărând paşii imprimaţi
pe aleea proaspăt turnată;
într-un surâs
am întâlnit libertatea
acestei iubiri fără ziduri,
fără graniţe…
mă aştepta.
