Spre primăvara ce nu vine
Pășind tăcut peste poteci
Lăsându-mi gol, un gol de tine.
Te văd cum plângi și mă urăsc
Că n-am știut să țin la tine
Aș vrea să fug, să te opresc
Dar am orgolii strânse-n mine.
O umbră doar, un colț de stea
A mai rămas acum din mine
Când zorii-aștern cărări de nea
Eu te aștept din nou pe tine.
