Am rătăcit paşii malului în minte
urmărind comoara inimii tale;
grăbit în căutarea cuvintelor
ce aveau să îşi ia zborul
de pe marginea buzelor însetate,
pierzându-mi totodată
bagajele de cunoştinţe,
scufundate odată cu bărcuţa navigării mele.
Cu degetele oarbe
singur mi-am rupt vâslele
atunci când inima ta
nu mi-a mai ghidat pânzele raţiunii mele.
Şi puţin câte puţin…
rămas fără indicii,
am plutit în derivă
fără să ştiu unde ţi-ai ancorat
sentimentele,
visele,
insula nepreţuitei tale comori;
călătorind în van
spre zări îndepărtate
mi-am îndreptat tăcerea sufletului.
marți, 29 martie 2011
luni, 14 martie 2011
Vinerea
Dincolo de tăgăduirea sărutului,
împodobit în tăcerea nopţii,
măslinilor...
la primul ceas;
n-am înţeles cum...
în timp ce...
aerul rece mă plictisea,
m-am poticnit în privirea Ta,
senină...
pe care am zărit-o întâmplător.
N-am înţeles de ce alţii,
batjocoritori te sfidau;
când paşii Tăi încă mai modelau nisipul,
pietrele ascuţite...
din iubire pentru creaţie.
Lumina îşi simţea amurgul aproape...
fără apusul timpului Tău,
încă din zorii dimineţii.
N-am înţeles cum şi de ce?
vinerea asta...
cuiele şi ciocanul...
care te ameninţau,
...erau la mine;
şi în ispita de a fi complice...
m-am răstignit, împreună cu tine.
împodobit în tăcerea nopţii,
măslinilor...
la primul ceas;
n-am înţeles cum...
în timp ce...
aerul rece mă plictisea,
m-am poticnit în privirea Ta,
senină...
pe care am zărit-o întâmplător.
N-am înţeles de ce alţii,
batjocoritori te sfidau;
când paşii Tăi încă mai modelau nisipul,
pietrele ascuţite...
din iubire pentru creaţie.
Lumina îşi simţea amurgul aproape...
fără apusul timpului Tău,
încă din zorii dimineţii.
N-am înţeles cum şi de ce?
vinerea asta...
cuiele şi ciocanul...
care te ameninţau,
...erau la mine;
şi în ispita de a fi complice...
m-am răstignit, împreună cu tine.
În numele Crucii
Slujind măreţe altare,
îmi adâncesc paşii...
către nemărginita Ta iubire
de-a nu ne lăsa singuri prin...
materia ispititoare...
desfătările existenţei noastre.
Atingerea mărturiei învierii
renaşte...
credinţa pironită de păcate;
I. - ubirea...
N. - aşte...
R. - ăstignită...
I. - ertare...
Îmbrăţişat în rugăciunea serii,
sub aripa Crucii...
tăcut...
primesc...
în timp de veci sfinţit,
Cuvântul dătător de viaţă,
veşnic aşteptat;
jertfit la răscrucea lemnelor...
Crucea - mântuirea noastră.
îmi adâncesc paşii...
către nemărginita Ta iubire
de-a nu ne lăsa singuri prin...
materia ispititoare...
desfătările existenţei noastre.
Atingerea mărturiei învierii
renaşte...
credinţa pironită de păcate;
I. - ubirea...
N. - aşte...
R. - ăstignită...
I. - ertare...
Îmbrăţişat în rugăciunea serii,
sub aripa Crucii...
tăcut...
primesc...
în timp de veci sfinţit,
Cuvântul dătător de viaţă,
veşnic aşteptat;
jertfit la răscrucea lemnelor...
Crucea - mântuirea noastră.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Dimineți cu tine
Aș fi băut în zori cafea Și-aș fi-nțeles cu totul viața Privind la fericirea mea Și n-aș fi stins nicicând speranța Aș fi zâmbit la geam l...
-
În primăveri mi-ar fi plăcut Să ne-ntâlnim mai de demult Să ne-ntâlnim întâmplător Când sufletu-mi ardea de dor Să ne iubim din veșnicii ...
-
Ştii să îmi vorbeşti din suflet Să mă porţi în visul tău ... Ştii să-mi aţipeşti în gânduri, Să te simt ca pe-un ecou. Ştii s...
-
Spune-mi dragă lună, seara ce veghezi, Când stele din boltă pe suflet așezi ? Șoapte de iubire - cui i le trimiți, Ani de fericire - oare cu...