Am rătăcit paşii malului în minte
urmărind comoara inimii tale;
grăbit în căutarea cuvintelor
ce aveau să îşi ia zborul
de pe marginea buzelor însetate,
pierzându-mi totodată
bagajele de cunoştinţe,
scufundate odată cu bărcuţa navigării mele.
Cu degetele oarbe
singur mi-am rupt vâslele
atunci când inima ta
nu mi-a mai ghidat pânzele raţiunii mele.
Şi puţin câte puţin…
rămas fără indicii,
am plutit în derivă
fără să ştiu unde ţi-ai ancorat
sentimentele,
visele,
insula nepreţuitei tale comori;
călătorind în van
spre zări îndepărtate
mi-am îndreptat tăcerea sufletului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dimineți cu tine
Aș fi băut în zori cafea Și-aș fi-nțeles cu totul viața Privind la fericirea mea Și n-aș fi stins nicicând speranța Aș fi zâmbit la geam l...
-
În primăveri mi-ar fi plăcut Să ne-ntâlnim mai de demult Să ne-ntâlnim întâmplător Când sufletu-mi ardea de dor Să ne iubim din veșnicii ...
-
Ştii să îmi vorbeşti din suflet Să mă porţi în visul tău ... Ştii să-mi aţipeşti în gânduri, Să te simt ca pe-un ecou. Ştii s...
-
Spune-mi dragă lună, seara ce veghezi, Când stele din boltă pe suflet așezi ? Șoapte de iubire - cui i le trimiți, Ani de fericire - oare cu...
O poezie trista ca inima ta.
RăspundețiȘtergereAbia astept sa citesc poezii mai vesele ca atunci voi intelege ca si sufletul tau a fost imbalsamat cu fericire. :-*
Eu sunt comoara, nu? Daca vrei sa stii unde mi-am ancorat sentimentele si visele cauta-ma in adancurie mării...
RăspundețiȘtergere