marți, 29 martie 2011

Căutător de comori

Am rătăcit paşii malului în minte
urmărind comoara inimii tale;
grăbit în căutarea cuvintelor
ce aveau să îşi ia zborul
de pe marginea buzelor însetate,
pierzându-mi totodată
bagajele de cunoştinţe,
scufundate odată cu bărcuţa navigării mele.

Cu degetele oarbe
singur mi-am rupt vâslele
atunci când inima ta
nu mi-a mai ghidat pânzele raţiunii mele.

Şi puţin câte puţin…
rămas fără indicii,
am plutit în derivă
fără să ştiu unde ţi-ai ancorat
sentimentele,
visele,
insula nepreţuitei tale comori;
călătorind în van
spre zări îndepărtate
mi-am îndreptat tăcerea sufletului.

2 comentarii:

  1. O poezie trista ca inima ta.
    Abia astept sa citesc poezii mai vesele ca atunci voi intelege ca si sufletul tau a fost imbalsamat cu fericire. :-*

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu sunt comoara, nu? Daca vrei sa stii unde mi-am ancorat sentimentele si visele cauta-ma in adancurie mării...

    RăspundețiȘtergere

Dimineți cu tine

Aș fi băut în zori cafea Și-aș fi-nțeles cu totul viața Privind la fericirea mea  Și n-aș fi stins nicicând speranța  Aș fi zâmbit la geam l...