Am rătăcit paşii malului în minte
urmărind comoara inimii tale;
grăbit în căutarea cuvintelor
ce aveau să îşi ia zborul
de pe marginea buzelor însetate,
pierzându-mi totodată
bagajele de cunoştinţe,
scufundate odată cu bărcuţa navigării mele.
Cu degetele oarbe
singur mi-am rupt vâslele
atunci când inima ta
nu mi-a mai ghidat pânzele raţiunii mele.
Şi puţin câte puţin…
rămas fără indicii,
am plutit în derivă
fără să ştiu unde ţi-ai ancorat
sentimentele,
visele,
insula nepreţuitei tale comori;
călătorind în van
spre zări îndepărtate
mi-am îndreptat tăcerea sufletului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Când mă strigai iubire
Le-am pus și stelelor un nume Și avem amintiri la asfințit Și ne eram comorile din lume Când ne iubeam un infinit ... Și mă strigai iubire...
-
Amintire pentru tine Când mi-ai spus că mă iubești Ai plecat, te port în mine Azi mi-e greu că îmi lipsești Amintește-mi cum era Când mi-...
-
Azi mă privești fără să-mi spui ceva Sau îți ferești privirea ta de mine Dar inima ți-e prizonieră undeva Când eu eram unica ta iubire ......
-
Le-am pus și stelelor un nume Și avem amintiri la asfințit Și ne eram comorile din lume Când ne iubeam un infinit ... Și mă strigai iubire...

O poezie trista ca inima ta.
RăspundețiȘtergereAbia astept sa citesc poezii mai vesele ca atunci voi intelege ca si sufletul tau a fost imbalsamat cu fericire. :-*
Eu sunt comoara, nu? Daca vrei sa stii unde mi-am ancorat sentimentele si visele cauta-ma in adancurie mării...
RăspundețiȘtergere