Când mă strigai iubire

Le-am pus și stelelor un nume 
Și avem amintiri la asfințit
Și ne eram comorile din lume
Când ne iubeam un infinit ... 

Și mă strigai iubire într-o vreme 
Și te pierdeai adânc în ochii mei 
Și te scriam în versuri de poeme 
Și te simțeam în suflete de tei 

Azi nu mă chemi măcar pe nume 
Și nu mai vrei să știi de ochii mei 
M-ai aruncat din cerul tău - hai spune ?
Și m-ai lăsat în centrul celor răi ... 

Îți promit că nu te las nimănui !
Nu te dau la nimeni !