Sculptez cu ochiul

Ici colo culorile abia respiră       

în marea de verde;

n-au stat mult pe gânduri,

au început să-şi împărtăşească ideile

mărturisindu-şi credinţa.

Gândurile s-au contopit

urmând tăcute cărările singuratice;

urme – amprente

s-au răsfirat în cortegii

n-au uitat promisiunea făcută paşilor

mărturia vechiului…

înmiresmat de nou.

Am făcut un popas cu timpul

dizolvându-mă în lumină,

am şezut la masa tăcerii

până rugăciunea de dimineaţă

s-a transformat în ziuă.

Totodată,

fără mari eforturi…

tremurând,

mă cufund în pădure;

o lume întreagă sculptată…

ca într-o mulţime,

însetată de Dumnezeu.