mereu prins de veghe,
uneori scuturându-şi aripile
peste umerii tăi
acoperindu-ţi teama de întuneric;
fără de care ai rătăci
prinsă în mrejele neantului.
Alteori în jocul imaginaţiei tale
îi legi aripile
pironindu-l în colivia memoriei tale
contemplându-i
un alt fel de frumuseţe,
dintr-o iubire mocnită.
Fără să-şi piardă armonia
îşi face simţită prezenţa
în realitatea fiecărei părţi din tine,
fără să te condamne…
şi în acelaşi timp,
eşti om şi înger.
Inger e de fapt "inger"? ;))
RăspundețiȘtergere