luni, 5 septembrie 2011

Eşti om şi înger


Un înger se îmbracă în fragmente
mereu prins de veghe,
uneori scuturându-şi aripile
peste umerii tăi
acoperindu-ţi teama de întuneric;
fără de care ai rătăci
prinsă în mrejele neantului.

Alteori în jocul imaginaţiei tale
îi legi aripile
pironindu-l în colivia memoriei tale
contemplându-i
un alt fel de frumuseţe,
dintr-o iubire mocnită.

Fără să-şi piardă armonia
îşi face simţită prezenţa
în realitatea fiecărei părţi din tine,
fără să te condamne…
şi în acelaşi timp,
eşti om şi înger.

Un comentariu:

Când mă strigai iubire

Le-am pus și stelelor un nume  Și avem amintiri la asfințit Și ne eram comorile din lume Când ne iubeam un infinit ...  Și mă strigai iubire...