imenşi fulgi de nea le acoperă
abia se mai circulă,
aerul rece îmi taie respiraţia
mi-am epuizat toate forţele;
flori de gheaţă îşi aşteaptă
mâini care să le primească.
Ramurile teiului s-au îngreunat
au adormit în leagănul lor
parfumul lor au uitat iubirea noastră,
au îngheţat toate păsările;
doar pasărea dorului meu
a zburat neîncetat
pentru a bate la fereastra sufletului tău,
să-ţi dea de veste…
Odată cu răsăritul chipului tău
m-ai încălzit cu zâmbetul tău,
cu braţele tale,
m-ai resuscitat cu ochii tăi
cu o singură privire…
mi-ai dat viaţă din tine
eşti primăvara pe care o aşteptam!
"cu o singura privire"... mi-am dat seama ca poezia e reusita:-*
RăspundețiȘtergereE mult mai reusită decât ultima!
RăspundețiȘtergereAici, daca ai exteriorizat toate simţămintele trupeşti, le-ai înbrăcat în strălucirea naturii şi mai apoi ai mai scos la iveală şi frumuseţea sufletului îmbătat de dor şi drag... îmbătat de mireasma primăverii pe care încă o aşteti chiar daca aici afirmi că te-a readus la viaţă. :) mult spor!