ţi-ai construit leagănul
în sufletul meu reavăn …
nu suportai să-l ştii rece,
iar în nopţile cu lună bolnavă
îmi alinai singurătatea.
adesea stăteai de vorbă cu mine,
şi mă purtai pe braţe
atunci când îmi uitam mersul …
ca să mă întorc la tine,
- se pare că nici ţie nu-ţi place singurătatea -;
mâinile tale îmi încălzeau fiinţa
printre zăpezile lui decembrie.
îmi eşti ca un cadou
pe care nu ştiu să-l primesc,
inima mea este stângace
când vine vorba de daruri …
deşi nu ştiu să-ţi arăt,
nu pot să uit că eşti acolo,
în sufletul meu …
îmi ţii de cald …
