Cadoul din decembrie

ţi-ai construit leagănul

în sufletul meu reavăn …

nu suportai să-l ştii rece,

iar în nopţile cu lună bolnavă

îmi alinai singurătatea.

adesea stăteai de vorbă cu mine,

şi mă purtai pe braţe

atunci când îmi uitam mersul …

ca să mă întorc la tine,

- se pare că nici ţie nu-ţi place singurătatea -;

mâinile tale îmi încălzeau fiinţa

printre zăpezile lui decembrie.

îmi eşti ca un cadou

pe care nu ştiu să-l primesc,

inima mea este stângace

când vine vorba de daruri …

deşi nu ştiu să-ţi arăt,

nu pot să uit că eşti acolo,

în sufletul meu …

îmi ţii de cald …