duminică, 11 noiembrie 2012

Chemare



din acea noapte
sufletul meu îşi schimbă culcuşul,
încă îţi simte mirosul prin frunze,
ţi-am găsit urmele ...
mă simt ca un cerb în lumină
la bătaia lunii.                                 

ochii tăi galbeni
mi-au străpuns trupul,
au simţit frica pe genunchii mei ...
foamea îmi adulmecă paşii,
am rămas o pradă sigură.

pădurea mea se mistuie
se sfărâmă în bucăţi ...
rătăcesc în bătaia pericolului
ce mă paşte,
sunt rece
iar urletele mă cheamă la tine ...
acum,
mă ai în întregime.

Un comentariu:

  1. Frumoasa poezie... dar ”prea poezie” pentru a fi pe intelesul unor simpli muritori... care au nevoie de explicatiile poetului pentru a prinde sensul acesteia :(.... Dar daca asa trebuie sa fie poezia... Bafta criticilor! ;))

    RăspundețiȘtergere

Când mă strigai iubire

Le-am pus și stelelor un nume  Și avem amintiri la asfințit Și ne eram comorile din lume Când ne iubeam un infinit ...  Și mă strigai iubire...