Mi-e
sufletul ca o fântână
Adânc
şi singur înnoptat,
Mi-ai
tulburat chipul de zână
Când
te-ai întors şi ai plecat ...
Acum
doar frunze şi cu ramuri
Mai
oglindesc în apa mea
Şi
ploi cu vânt îmi bat în maluri
Că
m-ai lăsat c-o toamnă grea .
Aştept
privirea-ţi să-mi răsară
Să
îmi zâmbeşti ca la-nceput,
Mă
doare la apus de soare
Că
m-ai uitat deja, demult ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu