Într-o zi ...

'Ntr-o zi mă vei privi "tăcut", "înmărmurit"

Când erai totul meu, ai renunţat - nu m-ai iubit,

Ca Ana lui Manole, pe ziduri m-au zidit ...

Vei mai veni din când în când să mă priveşti la "zid"?

Mă ţine o tăcere, mă leagă un pământ,

Mă vei privi cu lacrimi, mă vei purta în gând,

Mă vei striga pe nume, dar eu nici un cuvânt

Nu o să-ţi spun atunci, din asprul meu mormânt ...

Vei regreta atunci sau poate că tu m-ai şi uitat!?

Cu ochii prinşi în lacrimi, cu capul aplecat,

Vei căuta aievea, oriunde, un suflet devotat ...

Şi-o iubire eternă, ca cea pe care-ai lăsat.