Azi

azi,

între cer şi pământ

bat clopotele Tale, Doamne,

în aşteptarea fiului omului.

azi,

Adevărul,

s-a întrupat

şi a adormit în braţele Fecioarei.

azi,

au răsărit îngeri,

inima mea bate în inima lor.

azi,

mă întorc la lumină,

şi mă unesc cu Dumnezeu.

Când te-au răstignit eram de faţă

şi plouă şi azi, va ploua şi mâine

şi picurii fug din ceruri spre mine

mi-aleargă pe tâmple, mi-aleargă prin păr,

mă simt un Adam care muşcă din măr…

va ploua şi mâine cum plouă şi azi

dar tăcut la poalele Crucii Tu cazi

cu braţele-n cuie o îmbrăţişezi

şi mă strigi pe nume-n mulţime mă vezi…

şi plouă şi azi, cum a plouat şi ieri

îmi spui că ţi-e sete: iubire îmi ceri

dar plec înc-odată, agale păşesc

pe hain-arunc zaruri, nu ştiu să iubesc…

O altfel de dorinţă

deschide fereastra inimii tale

şi lasă vântul să-ţi vorbească de toamnă

de toamna în care ne-am cunoscut,

ne urmăream de după ferestre

ca într-un joc de-a v-aţi ascunselea;

aşa am ajuns să întâlnesc îngeri

cu aripi şterse …

altfel nu te-aş fi întâlnit niciodată.

sprijină-ţi capul pe umărul lui octombrie

şi lasă picuri de ploaie

să spele podeaua inimii tale

scrijelită de paşii mei şovăielnici;

doar doar

mă vei zări din nou printre frunzele amorţite

şi printre trandafirii care …

au uitat să se ofilească,

pentru că ştiu că încă te mai iubesc...

Abecedar restrâns

trebuie să ai o inimă curajoasă

de vreme ce nu mă întrebi niciodată …

„dacă mi-am făcut temele”

ştii bine că n-aş putea să uit

ceea ce ne-a legat …

am împărţit aceleaşi zâmbete

şi aşa am ajuns să învăţ

abecedarul surâsului tău

de la A la Z.

n-am găsit nici unul

care să nu-mi ţină primăvara

mereu trează in suflet

ca într-un vis fără sfârşit,

şi care să nu-mi spună

că inima ta …

este ca o gradină înflorită

cu o mie de răsărituri

în care sufletul meu îşi găseşte liniştea

de care are nevoie.

Plimbare de seară

simt ropotul ploii din mine

sub pantoful tău …

ce abia ţi-l regăsisei,

căci tu erai Cenuşăreasa …

de data asta,

iar frâiele sunt în mâinile tale.

şi-i rece fuga noastră de seară,

de linişte,

de amintiri frumoase,

e ca o întrecere

- de parcă am fi pe hipodrom -

cine se îndepărtează primul,

şi ne pierdem urmele.

lasă privirea să se întoarcă,

să dezlege întunericul acesta,

şi toarnă puţină culoare

din ochii tăi …

aşa cum ai făcut la început,

şi schimbă finalul jocului …

niciodată nu e prea târziu,

niciodată.

O zi cu tine

„- bună dimineaţa!”

 – atât de dulce sună

când îmi dai tu trezirea –

pentru ca mai apoi

să-mi dai aripile înapoi …

şi uite aşa,

îmi place să hoinăresc

ziua întreagă

în largul ochilor tăi,

să plutesc în derivă,

iar apoi să naufragiez

pe insula inimii tale.

mă liniştesc zilele senine

din ochii tăi,

iar cele ploioase …

îmi spală toate îndoielile,

şi fără să îmi dau seama,

mă prinde noaptea

cutreierând plajele;

şi îmi eliberez visele

plecându-mi capul

pe nisipul umed …

peste care închizi tu pleoapele,

şi printr-un sărut îmi şopteşti:

„- noapte bună!”

Fluturele de mătase

ţi-am simţit atingerea

ochilor tăi de mătase

până în adâncul inimii,

acum e ca un cocon

plin de tine;

te păstrează

până îţi vei lua zborul

asemeni unei iubiri mature,

şi atunci ...

aripile îţi vor fi de ajuns

pentru cărările dragostei

le poţi străbate pe toate,

ştiind că eu sunt acolo

pe ape şoptite,

pe creste nestinse,

în vise nedescoperite,

aşteptându-te să vii...

chiar dacă o veşnicie.

Înviere

ai voit să-ţi faci lăcaş

în inima omului

din iubire

prin unicul Tău Fiu

pentru împărtăşirea vieţii cu noi,

pentru a lumina

geneza credinţei noastre,

şi a fost o zi ...

după o lungă noapte.

căutând Adevărul

L-am crucificat pe Golgota,

am aruncat zaruri

la ceasul al treilea

şi L-am înmormântat în noi înşine

cu necredinţa noastră,

şi a fost o zi ...

ca o noapte.

o, Doamne !

trei zile mai târziu

Duhul Tău Sfânt

separa lumina de întuneric,

mormântul era gol ...

am iertare !

de şaptezeci de ori câte şapte !

 şi este o zi ...

fără noapte.