Remember me

Au încolţit spinii singurătăţii

în grădina sufletului meu,

mă arde soarele zilei de ieri

mi-a uscat lăstarii,

mi-a secat izvoarele;

fiori mă cuprind

şi cu fiecare pas

mă îmbracă în întuneric,

în umbre.

E aşa de pustie…

ai luat cu tine florile,

lacul

şi luna  care era părtaşă

la iubirea noastră;
mi-ai ascuns zorii dimineţii.

Ai rămas o amintire

- bine înrădăcinată în mijlocul grădinii -

căci…

ai uitat să-i urmăreşti aleile,

să-ţi odihneşti gândurile

în leagănul ei,

să culegi stelele nopţilor senine,

să mă îmbrăţişezi în cele cu tunete.

Îţi aştept mugurii

ca speranţa găsirii

unei oaze în deşert;

atât îmi eşti de necesară

……