Atunci ploua cu poem peste fluturi: December, baby

Atunci ploua cu poem peste fluturi: December, baby: uită-te ce soare îți îmbracă cerul ochilor tăi și vino mai aproape. lasă tăcerea să ningă continuu în noi. lasă zăpada cuvintelor tale să ...

...

Mi-ai creionat inima cu ochii tăi,
în culorile tale
într-o după amiază senină;
ai conturat bine imaginea ta
fără să uiţi de alb şi negru…
chiar şi numele tău
l-ai gravat cu atenţie,
- era un lănţişor în miniatură –

Când ai terminat de desenat
erai fericită…
ştiai că desenul îţi aparţine
opera era într-un loc sigur;
fără multe cuvinte,
totul era desăvârşit…
fiecare colţişor era viu colorat,
plin de viaţă,
de iubire,
de vise,
de tine.

De atunci…
în fiecare zi,
mii de scântei mă strâng în braţe
încet te apropii,
pentru a-mi împărtăşi din tine;
iar eu prins de vrajă,
aş vrea să te îmbrăţişez
şi să-ţi înec buzele
în marea mea iubire.