Luceafărul de seară

Stătea în colț lângă fereastră
Privind la cerul înnorat
Azi bolta nu mai e albastră
Și firmamentul ne-nstelat ...


Și aștepta ca alte dăți
Lumina lunii să răsară
Cu inima mii de bucăți
Și gândul la trecuta vară 


Să-i cadă raza peste față
Încet pe chipul lui plângând
Să reaprindă o speranță
C-o mai vedea măcar trecând ...

Cad stele

În seara asta or să cadă stele
Să ieși afară ca să vezi cum plouă
Căci ai uitat de visurile mele
Și lumea mea se rupe pe din două 

În seara asta îmi vor fi strivite
Orice fărâme, fir de amintire
Căci ai uitat să mă mai strigi iubite
Și ți-ai pierdut din ochi acea sclipire 

In seara asta nu mai am speranțe
Când trupul meu teluric, pământesc
Mă ține strâns legat între distanțe
De tot ce-n lume eu mai mult iubesc ...