Îngerul meu

Tu-mi erai un apus, iar eu un răsărit
Cu tine adormeam cu mine te trezeai 
Și totu-n viață ne era atât de fericit
Iubirea noastră părea ca și ruptă din rai

Și i-am promis mereu lui Dumnezeu 
Că vom răzbi orice furtuni în doi 
Căci eu eram zâmbetul sufletului tău
Iar tu un înger ce-i veghea pe amândoi

Orice ar fi și unde-ar duce viață
N-am să renunț la darul meu ceresc
Și n-o să-mi pierd nicicând speranța
La tot ce-n viață eu mai mult iubesc .

Îngerii tăi

 

Ce liniște e între ieri și între-acum
Și stelele - au uitat să mai răsară
Mă-ndrept spre nicăieri singur pe drum
Și mă întreb : De ce ? a câta oară ...

Mi-a mai rămas un fir de amintire 
Gândindu-mă la tine zilnic de n ori 
Căci nu mai știu ce-i aia fericire  
Și viața mea-i lipsită de culori 

Și îți trimit pe îngeri călăuze
Până ne-om întâlni în altă viață
Căci ce iubesc nu mai rostesc pe buze
Și-ncet încet rămân fără speranță ...

Visul

Nu-mi place răsăritul
Oricât ar fi de viu
Că îmi răpește visul 
De unde aș vrea să fiu

E visul tău cu mine
Unde mai suntem doi
Și-atâta fericire
Ne leagă pe-amândoi

Nu-mi place dimineața 
Că mi te ia napoi
Și îmi golește viața
Azi plângem amândoi.