Mladele iubirii

 

Și dacă azi tu nu mă mai iubești 
Când vei privi la bolta cerului cu stele
Măcar cu sufletul să îți mai amintești
Când ațipeai la umbra visurilor mele ...

Și dacă azi tu spui că m-ai uitat
Și inima de fericire îți e plină
Să știi că am rămas la fel cum m-ai lăsat
Și inima-mi te așteaptă în surdină ...

Eu azi încă mai sper că va fi bine
Și vei voi să-mpărtășim minunea
Când mladele iubirii vor da boboci în tine
Eu voi simți că mi-e ascultată rugăciunea .

În inima ta

 
Și trece anotimp după anotimp
Și trec și oameni, vise chiar și stele
Deși nu te mai am de-atâta timp
Rămâi ființa dragă a inimii mele ...


Și trece vara, toamna, iarna iar
Și-n suflet lacrima nu vrea să moară
De când ce-n viața eu aveam ca dar
S-a dus c-un asfințit sărac de seară 

Prin ce minune să te mai am pe tine
Și cu ce aș putea plăti și cui 
Să mă strecoare iar în inimă la tine 
Și pe vecie să n-o mai descui ?

Din două mâini

 
Din două mâini fără nimic 
S-au strâns ca ele s-aibă totul
Și s-au iubit câte un PYK
Până s-au contopit cu totul 

Și au zburat și au plutit
Călătorind prin cer cu stele
Și-o inimă au devenit
Mărturisită prin pastele ...

Din două mâini - rămasă una
Nu știe azi să mai iubească
Și doar se zbate ca nebuna
Că n-are cine s-o-ncălzească 

Scrisoarea a VII-a ( ... )

Dacă-ntr-o zi te-ar întreba
Să-i povestești despre iubire
Să-i spui că în inima mea
Ea-i singura mea fericire 

Si să-i mai spui și dacă poți
Că ochii care nu-i privesc
În cele mai tăcute nopți
În vise de dor îmi vorbesc

Și să-i mai spui, să-i amintești
Că inima e ca un rai 
Și-atunci când din suflet iubești 
E o comoară ce o ai ...