Luceafărul de seară

Stătea în colț lângă fereastră
Privind la cerul înnorat
Azi bolta nu mai e albastră
Și firmamentul ne-nstelat ...


Și aștepta ca alte dăți
Lumina lunii să răsară
Cu inima mii de bucăți
Și gândul la trecuta vară 


Să-i cadă raza peste față
Încet pe chipul lui plângând
Să reaprindă o speranță
C-o mai vedea măcar trecând ...