N-ar fi de ajuns

N-ar fi de ajuns o lume întreagă
De la apus la răsărit
Când ești lângă persoana dragă
Să îți răpească ce-i iubit 

N-ar fi de ajuns întreaga toamnă
Când frunzele pleacă la somn 
Și visele pe suflet toarnă
Iar clipele din viață dorm ...

N-ar fi de ajuns atâta vuiet 
Prin părul rumen de castani
Să poa să-mi fure de pe suflet
Iubirea ce ți-o port de ani .

Copacul vieții

E toamnă ... chiar și în suflete 
Azi oamenii mai triști îmi par 
Căci printre gânduri, strigăte 
Le trece viața în zadar 

E toamnă ... sute de culori 
E viață pentru optimiști 
Căci soarele de după nori 
Răsare și pentru cei triști 

E toamnă ... frunzele nu mor
În drumul lor către pământ
Căci sufletul din zborul lor
E tot ce au ele mai sfânt ...