Scrisoarea (II) de dragoste

 

Am să-i scriu cerului de tine
Să mă trezesc la răsărit
Cu jumătatea ta din mine
Să-mi fie sufletu-mplinit.

Mă-ntreabă inima de tine
Și visele îmi tot vorbesc
Nu pot rupe-o parte din mine
La fel ca ieri eu te iubesc.

Și am s-aștept să îmi răspundă
Steaua la care am privit
Să simt măcar pentr-o secundă
Că ne avem un infinit.

Poezia ta

Ntr-o zi mi-ai pus în palme inima
Și ne-am făcut în doi speranțe mii
Și am privit zâmbind aceeași stea
Jurându-ne iubire în stih de poezii 

Și ne-am iubit cu fiecare vers
Visând mereu cu pași mărunți la fericire
Și strofele ne urmăreau din mers ...
Căci noi ne-nțelegeam dintr-o privire

Cu tine poezia mea există ...
Și despre tine am atât de mult de zis
Chiar daca azi inima mea e tristă 
Mă țin din ce în ce mai strâns legat de vis ...

Scrisoarea (I) de dragoste

Am să îi dau de știre
În scris la liliac
C-ai renunțat la mine
Nu pot să mă prefac 

Să nu mai înflorească 
Să nu am amintiri
Să nu mă năpădească 
Atâtea neîmpliniri

Nu sunt un bun actor 
Când sufletul îmi plânge
Să râd nepăsător
Când visul mi se frânge

Și am să-i scriu mereu
Cu dragoste și dor
Povara ce-o duc eu 
Să o port mai ușor .