Ultima primăvară

Nu am crezut nicicând că zorii
Te vor găsi în alte zări 
La fel cum pleacă toți cocorii
Cătând iubirea peste mări ...


Și n-am gândit nicicând că vara
Cu soare și răzlețe ploi 
Va reuși odat cu seara
Să fure ce-am clădit în doi ...

Și n-am simțit eu primăvara
Și-am fost atât de fericit
Că-mi va fi-n suflet ca comoara
Ca ultima - ce ne-am iubit .

Dorințe-n stele

Și flori de-ar fi ca să vorbească
Să spună cât noi ne-am iubit
Timp-ar putea să se oprească
Acum când totul s-a sfârșit

Și stelele dacă ar ști
C-am stins povestea prea devreme
Pe cer nici una n-ar mai fi 
Căci n-ar avea cin să le mai cheme

Și îngerii dac-ar putea 
Cu razele din cer să cadă 
Ar plânge cu durerea mea
În ochii mei să te mai vadă.

Rugăciunea a II-a

În ochii tăi mă regăseam
În nopțile cu lună plină
Și doar iubirea o aveam 
Și inima-mi cânta-n surdină 

Și mă rugam să îmi rămână
Pe veci iubirea ta în suflet
C-atunci când mă țineai de mână
Viața mi-era numai un zâmbet 

Și-aș da din nou să te mai am
Îngerul meu - doar ție să-ți slujească
Căci fără tine nu mai am 
Iubirea ta dumnezeiască.

Iartă-mă că ți-am lipsit
Te iubesc un infinit

Iubire eternă

Dac-ar ucide cocoșii toți
Zorii la fel or să apară
La fel din suflet n-ai să poți
Iubirea s-o faci să dispară ...

Sau de s-ar fura stelele
Să nu apară noaptea luna
N-or să dispară visele
Ce-ți țin mintea trează într-una 

Sau fluturii de-ar dispărea
Și florile de pe câmpie
Sau de n-ar fi fulgii de nea
Iubirea-n veci îți va fi vie.