Scrisoarea (III) de dragoste - Anotimpurile inimii

Ți-am scris pe-o frunză vie de stejar
Și l-am lăsat să-și scuture podoaba
Că am s-aștept cu dor să te-ntorci iar
Să nu-mi mai plângă inima degeaba ...

I-am spus să-ți scrie în mii de culori
Tot ce-am simțit eu numai pentru tine
Și tot ce am iubit la tine de n ori
Să nu-mi devină tristă amintire ...

I-am spus și cât am fost de fericiți
În anotimpuri pline de culoare
Și acum când și copaci-s sărăciți
Mă-ntreb: pe tine oare nu te doare ?

Roșu, galben, verde și TU ...

Ce preț are fericirea ?

Un om bogat pe-o plajă se plimba
În gânduri singur cu averea sa
Și cum mergea pe plajă a-ntâlnit
Un om sărac la soare tolănit


Și curios din fire fiind l-a întrebat :
- Ce faci aici atât de relaxat ?
- Azi ce voiam să fac, am reușit 
Am prins câți pești voiam la pescuit ...


Și mai departe el l-a sfătuit, 
Să nu stea, ci să prindă însutit 
- Și astfel ai avea bani îndeajuns
Și-ai depăși ce zilnic ți-ai propus 


Și astfel ia-ți o barcă, doua, trei
Și câțiva slujitori și-mpreună cu ei 
Și-atunci ai deveni bogat în câțiva ani 
Și n-ai mai duce grija zi de zi la bani ...


Și-atunci săracul simplu l-a-ntrebat :
- Și-atunci ce-aș face, cu ce-am realizat ?
- Tu vei avea din ce în ce mai mult
Și bani cum nicicând tu n-ai fi crezut 


Și-ai avea timp ca să te relaxezi ...
S-admiri natura, să stai să visezi 
Și-ai duce o viață cum ai vrea pe plac ...
- Îmi cer iertare (l-a întrerupt) dar eu chiar asta fac !

Rana din piept

Ran-adâncă din piept n-o privi în zadar
Mi-ai spus ca-i să pleci și-ai uitat să vii iar
M-ai strâns tare-n brațe la fel ca și când
Ar mai fi doar o zi - ultima pe pământ 

Eu cu-atât am rămas doar o rană-n piept
Ți-am promis că oricât eu o să te-aștept
Și-am păstrat cu credință un nescris legământ
C-am iubit cel mai bun suflet de pe pământ


Să nu uiți ce-ai iubit, ce ți-a fost alinare
Să privești înapoi când în suflet te doare
Vei vedea că un suflet sângerează la fel
Are aceeași durere care-o poartă în el.