Scrisoarea a IV-a - De vorbă cu Dumnezeu

 

Am trimis la tine Doamne
Inima ca să-ți vorbească
Câte veri și câte toamne 
Vor fi pân să mă iubească ?

Mi-am pus sufletul pe tavă
Și ți-am spus cuvinte simple
Și te-am adorat cu slavă
Așteptând să se întâmple ...

Am trimis Doamne la tine
Gândul care mă apasă
Dorul ce îl port în suflet
Durerea mea ne-nțeleasă ...

O jumătate-n plus

 

Noi ne-am iubit cu sufletul
Și nu am spus multe cuvinte
Și-aș fi jurat că eu și tu
Ne-or separa doar în morminte 

Noi ne-am iubit cu inima
Și eram fericiți doar noi
Și n-am gândit nicicând cândva
Că fi-va o amintirea de pe foi 

Noi ne-am iubit ... atât și atât
Și ne eram în de ajuns
Căci eu eram atât de fericit 
Iar tu cu jumătate-n plus ...

 

Rugăciunea a III-a - Suflet de stea

Cât stelele vor străluci
Pe bolta cerului senină
În ochii mei vor răsări
Raze din dragostea-ți divină

Și am să sper cu-atât avânt
Privind la cer cu lună plină
Până la ultimul cuvânt
Să pot răzbate spre lumină

Și n-am să pot uita nicicând
Chiar dacă sufletu-mi se-nchină
O să mă rog mereu cerând
Iubirea ta ca să revină ...

Iubirea e ca vântul (nu o poți vedea dar o poți simți)

Era o zi de primăvară
Când un vânt rece adia
Și n-am știut că până-n seară
Îmi va cuprinde inima

Și au trecut zile la rând
Și în iubire s-a-mpletit
Și de atunci îmi e în gând
Și sunt atât de fericit

Chiar dacă nu o pot vedea
E ceea ce m-a-nsuflețit
Pe cerul meu o mândră stea
Din adierea ce-am simțit.

Îngerul meu

Tu-mi erai un apus, iar eu un răsărit
Cu tine adormeam cu mine te trezeai 
Și totu-n viață ne era atât de fericit
Iubirea noastră părea ca și ruptă din rai

Și i-am promis mereu lui Dumnezeu 
Că vom răzbi orice furtuni în doi 
Căci eu eram zâmbetul sufletului tău
Iar tu un înger ce-i veghea pe amândoi

Orice ar fi și unde-ar duce viață
N-am să renunț la darul meu ceresc
Și n-o să-mi pierd nicicând speranța
La tot ce-n viață eu mai mult iubesc .

Îngerii tăi

 

Ce liniște e între ieri și între-acum
Și stelele - au uitat să mai răsară
Mă-ndrept spre nicăieri singur pe drum
Și mă întreb : De ce ? a câta oară ...

Mi-a mai rămas un fir de amintire 
Gândindu-mă la tine zilnic de n ori 
Căci nu mai știu ce-i aia fericire  
Și viața mea-i lipsită de culori 

Și îți trimit pe îngeri călăuze
Până ne-om întâlni în altă viață
Căci ce iubesc nu mai rostesc pe buze
Și-ncet încet rămân fără speranță ...

Visul

Nu-mi place răsăritul
Oricât ar fi de viu
Că îmi răpește visul 
De unde aș vrea să fiu

E visul tău cu mine
Unde mai suntem doi
Și-atâta fericire
Ne leagă pe-amândoi

Nu-mi place dimineața 
Că mi te ia napoi
Și îmi golește viața
Azi plângem amândoi.

Totul trece ?

Poate că au rămas cuvinte
Dar inima mea nu te minte 
Și tot ce-n suflet ai simțit
Era iubire - un infinit ...

Și nu știu cum s-a întâmplat
Te-ai dus ca cerul înstelat
În zori de zi la răsărit
Și ai uitat cât ne-am iubit 

Mă răscolește în inimă
Și îmi mai curge o lacrimă
Și sufletu-mi stă ca să sece
Și mă întreb : chiar totul trece ?

Stelele spun ca noi suntem cei care zburam

Ntr-o zi am întrebat o stea
Să-mi spună ce e-n mintea ta ?
Chiar dacă azi nu te mai am
Eu plâng uitându-mă pe geam


Mi-a spus: când oamenii privesc
Spre cerul lor și le zăresc
Iubirea te pătrunde cu mult dor
Iar tu te naști tăcut în mintea lor


Și când noi nu mai suntem doi
Atunci spun stelele că noi
Noi - suntem cei care zburăm
Și să iubim la fel noi renunțăm .