Scrisoarea a IV-a - De vorbă cu Dumnezeu

 

Am trimis la tine Doamne
Inima ca să-ți vorbească
Câte veri și câte toamne 
Vor fi pân să mă iubească ?

Mi-am pus sufletul pe tavă
Și ți-am spus cuvinte simple
Și te-am adorat cu slavă
Așteptând să se întâmple ...

Am trimis Doamne la tine
Gândul care mă apasă
Dorul ce îl port în suflet
Durerea mea ne-nțeleasă ...

O jumătate-n plus

 

Noi ne-am iubit cu sufletul
Și nu am spus multe cuvinte
Și-aș fi jurat că eu și tu
Ne-or separa doar în morminte 

Noi ne-am iubit cu inima
Și eram fericiți doar noi
Și n-am gândit nicicând cândva
Că fi-va o amintirea de pe foi 

Noi ne-am iubit ... atât și atât
Și ne eram în de ajuns
Căci eu eram atât de fericit 
Iar tu cu jumătate-n plus ...

 

Rugăciunea a III-a - Suflet de stea

Cât stelele vor străluci
Pe bolta cerului senină
În ochii mei vor răsări
Raze din dragostea-ți divină

Și am să sper cu-atât avânt
Privind la cer cu lună plină
Până la ultimul cuvânt
Să pot răzbate spre lumină

Și n-am să pot uita nicicând
Chiar dacă sufletu-mi se-nchină
O să mă rog mereu cerând
Iubirea ta ca să revină ...

Iubirea e ca vântul (nu o poți vedea dar o poți simți)

Era o zi de primăvară
Când un vânt rece adia
Și n-am știut că până-n seară
Îmi va cuprinde inima

Și au trecut zile la rând
Și în iubire s-a-mpletit
Și de atunci îmi e în gând
Și sunt atât de fericit

Chiar dacă nu o pot vedea
E ceea ce m-a-nsuflețit
Pe cerul meu o mândră stea
Din adierea ce-am simțit.