Fluturii din palma ta

Nimeni nu trăieşte mai mult

decât fluturii,

care,

au intrat pe portiţa iubirii;

acolo te-au găsit pe tine…

erai şezută şi-n ochi

ţi-am simţit fiorii acelui început.

Uneori din cauza unei nopţi ploioase

îşi schimbă culoarea,

în bătaia picăturilor reci

aripile li se îngreunează;

totul se risipeşte în jur…

dar îmbrăţişaţi

vedem luminiţa de la capătul tunelului,

iubire ne adie prin inimă,

nu ne mai suntem străini.

Şi poposind pe o bancă

fiecare îşi povesteşte unica experienţă;

folosind cuvintele tale

îmi împărtăşesc frumuseţea sufletului tău,

prin simple bătăi din aripi

îmi descriu chipul tău,

ochii tăi…

şi astfel,

în zborul lor nevinovat

înţeleg de ce te iubesc!