Toamna mea

Te-ai dus cu verzile poteci

Că mă iubești, n-ai vrut să pleci

Și te-ai întors cu frunze reci

Pe lângă plopi agale treci ...

Mă strigi în ţipăt de cocori,

Ești soarele meu între nori,

Ești zâmbetul acelor flori

Ce încă se deschid în zori ...

Mă chemi cu-n șuierat de vânt,

Mă culci pe aripi de pământ,

Mă învelești cu-n dulce cânt

Și mă iubești așa cum sânt.