După 2000 de răsărituri

 M-am ridicat în răsărituri

Şi am strigat până-n apus:

- O Creatorul meu din ceruri ?

Dar am rămas fără răspuns ...

În mii de nopţi şi mii de zile,

Cu trudă, muncă şi sudori

Am zis: - Unde îmi eşti Stăpâne ?

Dar n-ai răspuns de-atâtea ori ...

Când am rămas fără speranţă,

Când totu-n jur era strivit,

Cu fruntea sus strigat-am: - Tată ?

Iar Tu în semeni mi-ai zâmbit.