Am râs, am plâns ...

Și nu-i la fel nici azi, nici ieri 
Nici sute, mii de primăveri
N-ar ține loc nici zecile de-averi
La sufletul iubit ce poți ca să-i oferi ...

Și nu-i la fel nici cer, stele sau lună
Ca și atunci când ne țineam de mână
Și-am plâns și-am râs o viață împreună
Speram că vom răzbate prin furtună ...

Și n-a rămas nimic în timp la fel
Când a rămas o ea fără un el
Și amândoi un suflet fără țel
O inimă închisă într-un vechi castel.