Steaua și luna

Azi plânge steaua-n miez de noapte
Că-i singură și nu mai poate
Să strălucească, să iubească
Nu mai e luna ca să o-ncălzească.


Dorințele s-au transformat în frici
De când tu ai ales să nu mai fii aici
Iar visele s-au transformat deja 
Într-o tristețe care ieri nu exista.


Și inima îi bate în fiecare seară 
Așteptând luna la geam să îi apară
Să-i vadă ochii, sa-i simtă căldura
Să-i soarbă mierea sărutându-i gura ...