Somnul poetului

                                                                                      

Pictezi poeme în timp,

aruncând ancora asupra vremii,

lăsând doar amprenta primului minut,

fără să ştii
că, de fapt, ai creat o capodoperă,

o comoară mică, dar nemuritoare,
în inima Karimei,

conturându-ţi, odată cu ele, portretul

la umbra vlăstarelor gândurilor ei.

Şi deodată, un sărut

te-a dezvelit de vise,
iar când te trezeşti,

după o mie de ani,

simţi că te-au trădat versurile

vezi că au dat rimele pe dinafară

că alţii ţi-au modelat cuvintele cu peniţa ta,

risipindu-ţi portretul.