Am rătăcit paşii malului în minte
urmărind comoara inimii tale;
grăbit în căutarea cuvintelor
ce aveau să îşi ia zborul
de pe marginea buzelor însetate,
pierzându-mi totodată
bagajele de cunoştinţe,
scufundate odată cu bărcuţa navigării mele.
Cu degetele oarbe
singur mi-am rupt vâslele
atunci când inima ta
nu mi-a mai ghidat pânzele raţiunii mele.
Şi puţin câte puţin…
rămas fără indicii,
am plutit în derivă
fără să ştiu unde ţi-ai ancorat
sentimentele,
visele,
insula nepreţuitei tale comori;
călătorind în van
spre zări îndepărtate
mi-am îndreptat tăcerea sufletului.
marți, 29 martie 2011
luni, 14 martie 2011
Vinerea
Dincolo de tăgăduirea sărutului,
împodobit în tăcerea nopţii,
măslinilor...
la primul ceas;
n-am înţeles cum...
în timp ce...
aerul rece mă plictisea,
m-am poticnit în privirea Ta,
senină...
pe care am zărit-o întâmplător.
N-am înţeles de ce alţii,
batjocoritori te sfidau;
când paşii Tăi încă mai modelau nisipul,
pietrele ascuţite...
din iubire pentru creaţie.
Lumina îşi simţea amurgul aproape...
fără apusul timpului Tău,
încă din zorii dimineţii.
N-am înţeles cum şi de ce?
vinerea asta...
cuiele şi ciocanul...
care te ameninţau,
...erau la mine;
şi în ispita de a fi complice...
m-am răstignit, împreună cu tine.
împodobit în tăcerea nopţii,
măslinilor...
la primul ceas;
n-am înţeles cum...
în timp ce...
aerul rece mă plictisea,
m-am poticnit în privirea Ta,
senină...
pe care am zărit-o întâmplător.
N-am înţeles de ce alţii,
batjocoritori te sfidau;
când paşii Tăi încă mai modelau nisipul,
pietrele ascuţite...
din iubire pentru creaţie.
Lumina îşi simţea amurgul aproape...
fără apusul timpului Tău,
încă din zorii dimineţii.
N-am înţeles cum şi de ce?
vinerea asta...
cuiele şi ciocanul...
care te ameninţau,
...erau la mine;
şi în ispita de a fi complice...
m-am răstignit, împreună cu tine.
În numele Crucii
Slujind măreţe altare,
îmi adâncesc paşii...
către nemărginita Ta iubire
de-a nu ne lăsa singuri prin...
materia ispititoare...
desfătările existenţei noastre.
Atingerea mărturiei învierii
renaşte...
credinţa pironită de păcate;
I. - ubirea...
N. - aşte...
R. - ăstignită...
I. - ertare...
Îmbrăţişat în rugăciunea serii,
sub aripa Crucii...
tăcut...
primesc...
în timp de veci sfinţit,
Cuvântul dătător de viaţă,
veşnic aşteptat;
jertfit la răscrucea lemnelor...
Crucea - mântuirea noastră.
îmi adâncesc paşii...
către nemărginita Ta iubire
de-a nu ne lăsa singuri prin...
materia ispititoare...
desfătările existenţei noastre.
Atingerea mărturiei învierii
renaşte...
credinţa pironită de păcate;
I. - ubirea...
N. - aşte...
R. - ăstignită...
I. - ertare...
Îmbrăţişat în rugăciunea serii,
sub aripa Crucii...
tăcut...
primesc...
în timp de veci sfinţit,
Cuvântul dătător de viaţă,
veşnic aşteptat;
jertfit la răscrucea lemnelor...
Crucea - mântuirea noastră.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
Scrisoarea a IV-a - De vorbă cu Dumnezeu
Am trimis la tine Doamne Inima ca să-ți vorbească Câte veri și câte toamne Vor fi pân să mă iubească ? Mi-am pus sufletul pe tavă Și ți-a...
-
Ntr-o zi mi-ai pus în palme inima Și ne-am făcut în doi speranțe mii Și am privit zâmbind aceeași stea Jurându-ne iubire în stih de poezii ...
-
În seara asta or să cadă stele Să ieși afară ca să vezi cum plouă Căci ai uitat de visurile mele Și lumea mea se rupe pe din două În seara ...
-
În ochii tăi mă regăseam În nopțile cu lună plină Și doar iubirea o aveam Și inima-mi cânta-n surdină Și mă rugam să îmi rămână Pe veci iu...


