Vinerea

Dincolo de tăgăduirea sărutului,
împodobit în tăcerea nopţii,
măslinilor...
la primul ceas;
n-am înţeles cum...
în timp ce...
aerul rece mă plictisea,
m-am poticnit în privirea Ta,
senină...
pe care am zărit-o întâmplător.

N-am înţeles de ce alţii,
batjocoritori te sfidau;
când paşii Tăi încă mai modelau nisipul,
pietrele ascuţite...
din iubire pentru creaţie.

Lumina îşi simţea amurgul aproape...
fără apusul timpului Tău,
încă din zorii dimineţii.

N-am înţeles cum şi de ce?
vinerea asta...
cuiele şi ciocanul...
care te ameninţau,
...erau la mine;
şi în ispita de a fi complice...
m-am răstignit, împreună cu tine.