Am rătăcit paşii malului în minte
urmărind comoara inimii tale;
grăbit în căutarea cuvintelor
ce aveau să îşi ia zborul
de pe marginea buzelor însetate,
pierzându-mi totodată
bagajele de cunoştinţe,
scufundate odată cu bărcuţa navigării mele.
Cu degetele oarbe
singur mi-am rupt vâslele
atunci când inima ta
nu mi-a mai ghidat pânzele raţiunii mele.
Şi puţin câte puţin…
rămas fără indicii,
am plutit în derivă
fără să ştiu unde ţi-ai ancorat
sentimentele,
visele,
insula nepreţuitei tale comori;
călătorind în van
spre zări îndepărtate
mi-am îndreptat tăcerea sufletului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Scrisoarea a IV-a - De vorbă cu Dumnezeu
Am trimis la tine Doamne Inima ca să-ți vorbească Câte veri și câte toamne Vor fi pân să mă iubească ? Mi-am pus sufletul pe tavă Și ți-a...
-
Ntr-o zi mi-ai pus în palme inima Și ne-am făcut în doi speranțe mii Și am privit zâmbind aceeași stea Jurându-ne iubire în stih de poezii ...
-
În seara asta or să cadă stele Să ieși afară ca să vezi cum plouă Căci ai uitat de visurile mele Și lumea mea se rupe pe din două În seara ...
-
În ochii tăi mă regăseam În nopțile cu lună plină Și doar iubirea o aveam Și inima-mi cânta-n surdină Și mă rugam să îmi rămână Pe veci iu...

O poezie trista ca inima ta.
RăspundețiȘtergereAbia astept sa citesc poezii mai vesele ca atunci voi intelege ca si sufletul tau a fost imbalsamat cu fericire. :-*
Eu sunt comoara, nu? Daca vrei sa stii unde mi-am ancorat sentimentele si visele cauta-ma in adancurie mării...
RăspundețiȘtergere