Am rătăcit paşii malului în minte
urmărind comoara inimii tale;
grăbit în căutarea cuvintelor
ce aveau să îşi ia zborul
de pe marginea buzelor însetate,
pierzându-mi totodată
bagajele de cunoştinţe,
scufundate odată cu bărcuţa navigării mele.
Cu degetele oarbe
singur mi-am rupt vâslele
atunci când inima ta
nu mi-a mai ghidat pânzele raţiunii mele.
Şi puţin câte puţin…
rămas fără indicii,
am plutit în derivă
fără să ştiu unde ţi-ai ancorat
sentimentele,
visele,
insula nepreţuitei tale comori;
călătorind în van
spre zări îndepărtate
mi-am îndreptat tăcerea sufletului.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Să-i scrii și dorului
Am rămas să număr stele Poate-ți văd chipul prin ele Să-ți mai aud o dată glasul Oare când sosi-va ceasul ? Am rămas să plâng la lună An d...
-
Noi ne-am iubit cu sufletul Și nu am spus multe cuvinte Și-aș fi jurat că eu și tu Ne-or separa doar în morminte Noi ne-am iubit cu inima...
-
În seara asta or să cadă stele Să ieși afară ca să vezi cum plouă Căci ai uitat de visurile mele Și lumea mea se rupe pe din două În seara ...
-
Amintire pentru tine Când mi-ai spus că mă iubești Ai plecat, te port în mine Azi mi-e greu că îmi lipsești Amintește-mi cum era Când mi-...

O poezie trista ca inima ta.
RăspundețiȘtergereAbia astept sa citesc poezii mai vesele ca atunci voi intelege ca si sufletul tau a fost imbalsamat cu fericire. :-*
Eu sunt comoara, nu? Daca vrei sa stii unde mi-am ancorat sentimentele si visele cauta-ma in adancurie mării...
RăspundețiȘtergere