Mai am o stea

O stea răsare-n asfințit
E martoră că ne-am iubit
Ea singura ce știe cât ...
Și-acum am sufletul zdrobit 

Azi îmi e martoră o stea 
Din vremea când erai a mea
Și totu-n jur mi se părea
Că lumea-ntreagă e a mea 

Azi fără tine nu pot fi
Decât un vers din poezii
Tăcut din orele târzii
Te-aștept dar parcă nu mai vii 

Te-am răstignit ... a câta oară ?

Nu te gândești la Dumnezeu 
Ce-a suferit pe sfânta cruce ?
Să mântuie pe omul rău
Ce suferința i-o aduce 


Nu te gândești acum că tu
Îți chinui tot la fel aproapele ?
În loc de da, spunându-i nu 
Și-ncet plecând îi întorci spatele


Nu te gândești că într-o zi
În cer ai să-ți primești răsplată ?
Când nu mai ești printre cei vii
Și-atunci vei vrea să fii iertată ...

Pe cerul meu

Mi-e cerul plin de îngeri
Și-n suflet de culoare
Că printre-atâtea stele
Una-i nemuritoare


Mi-e cerul plin de sfinți 
Și inima de tine
Că printre-atâtea stele
E una pentru mine


Mi-e cerul Dumnezeu
Și trupul plin de viață
Că printre-atâtea stele
Una îmi e speranță .

Luceafărul de seară

Stătea în colț lângă fereastră
Privind la cerul înnorat
Azi bolta nu mai e albastră
Și firmamentul ne-nstelat ...


Și aștepta ca alte dăți
Lumina lunii să răsară
Cu inima mii de bucăți
Și gândul la trecuta vară 


Să-i cadă raza peste față
Încet pe chipul lui plângând
Să reaprindă o speranță
C-o mai vedea măcar trecând ...

Cad stele

În seara asta or să cadă stele
Să ieși afară ca să vezi cum plouă
Căci ai uitat de visurile mele
Și lumea mea se rupe pe din două 

În seara asta îmi vor fi strivite
Orice fărâme, fir de amintire
Căci ai uitat să mă mai strigi iubite
Și ți-ai pierdut din ochi acea sclipire 

In seara asta nu mai am speranțe
Când trupul meu teluric, pământesc
Mă ține strâns legat între distanțe
De tot ce-n lume eu mai mult iubesc ...

Scrisoarea (III) de dragoste - Anotimpurile inimii

Ți-am scris pe-o frunză vie de stejar
Și l-am lăsat să-și scuture podoaba
Că am s-aștept cu dor să te-ntorci iar
Să nu-mi mai plângă inima degeaba ...

I-am spus să-ți scrie în mii de culori
Tot ce-am simțit eu numai pentru tine
Și tot ce am iubit la tine de n ori
Să nu-mi devină tristă amintire ...

I-am spus și cât am fost de fericiți
În anotimpuri pline de culoare
Și acum când și copaci-s sărăciți
Mă-ntreb: pe tine oare nu te doare ?

Roșu, galben, verde și TU ...

Ce preț are fericirea ?

Un om bogat pe-o plajă se plimba
În gânduri singur cu averea sa
Și cum mergea pe plajă a-ntâlnit
Un om sărac la soare tolănit


Și curios din fire fiind l-a întrebat :
- Ce faci aici atât de relaxat ?
- Azi ce voiam să fac, am reușit 
Am prins câți pești voiam la pescuit ...


Și mai departe el l-a sfătuit, 
Să nu stea, ci să prindă însutit 
- Și astfel ai avea bani îndeajuns
Și-ai depăși ce zilnic ți-ai propus 


Și astfel ia-ți o barcă, doua, trei
Și câțiva slujitori și-mpreună cu ei 
Și-atunci ai deveni bogat în câțiva ani 
Și n-ai mai duce grija zi de zi la bani ...


Și-atunci săracul simplu l-a-ntrebat :
- Și-atunci ce-aș face, cu ce-am realizat ?
- Tu vei avea din ce în ce mai mult
Și bani cum nicicând tu n-ai fi crezut 


Și-ai avea timp ca să te relaxezi ...
S-admiri natura, să stai să visezi 
Și-ai duce o viață cum ai vrea pe plac ...
- Îmi cer iertare (l-a întrerupt) dar eu chiar asta fac !

Rana din piept

Ran-adâncă din piept n-o privi în zadar
Mi-ai spus ca-i să pleci și-ai uitat să vii iar
M-ai strâns tare-n brațe la fel ca și când
Ar mai fi doar o zi - ultima pe pământ 

Eu cu-atât am rămas doar o rană-n piept
Ți-am promis că oricât eu o să te-aștept
Și-am păstrat cu credință un nescris legământ
C-am iubit cel mai bun suflet de pe pământ


Să nu uiți ce-ai iubit, ce ți-a fost alinare
Să privești înapoi când în suflet te doare
Vei vedea că un suflet sângerează la fel
Are aceeași durere care-o poartă în el.

Dacă pleci

Și dacă pleci atât te rog
Să-mi lași în suflet răsăritul
Să am la cine să mă rog
Să pot răzbate asfințitul

Te-aștept acuma ca și când
În ochii tăi simțeam văpăi
Și simt cum zilele pe rând
Se sting cu ale inimii bătăi

Și oare cui să-i spun de tine ?
Și vara pleacă pe furiș
Mi-e goală inima în mine
Ca un copac fără frunziș.

Ne-om aminti

Ne-om aminti cândva târziu
De vara cea de mai-nainte
Când mi-erai tot ce doar eu știu
Cuvinte scrise-n legăminte ...

Ți-ai aminti cândva de mine
De tot ce ne-a unit cu dor
Ce-n suflet eu am scris de tine 
Și tot va fi mult mai ușor ...

Ne-om aminti cândva în doi 
De o iubire pură, simplă
Ce ne-a legat pe amândoi 
Și atunci minunea se întâmplă .

Eu cred în minuni 

Un străin

În lipsa ta și stelele au uitat
Să îmi zâmbească când privesc la ele
Ca un castel pustiu și ruinat
Mi-e sufletul și visurile mele 

Mi-ai luat și inima când ai plecat
Acum e-n grija ta, o ai la tine
Și a rămas un trup bolnav, nevindecat
Străin pe zi ce trece el devine

Doar să rămâi la fel ca-ntotdeauna
Și să privești cu drag seara la stele 
Că sufletul pereche e în una
Acolo sunt și eu și te veghez cu ele

Ultima primăvară

Nu am crezut nicicând că zorii
Te vor găsi în alte zări 
La fel cum pleacă toți cocorii
Cătând iubirea peste mări ...


Și n-am gândit nicicând că vara
Cu soare și răzlețe ploi 
Va reuși odat cu seara
Să fure ce-am clădit în doi ...

Și n-am simțit eu primăvara
Și-am fost atât de fericit
Că-mi va fi-n suflet ca comoara
Ca ultima - ce ne-am iubit .

Dorințe-n stele

Și flori de-ar fi ca să vorbească
Să spună cât noi ne-am iubit
Timp-ar putea să se oprească
Acum când totul s-a sfârșit

Și stelele dacă ar ști
C-am stins povestea prea devreme
Pe cer nici una n-ar mai fi 
Căci n-ar avea cin să le mai cheme

Și îngerii dac-ar putea 
Cu razele din cer să cadă 
Ar plânge cu durerea mea
În ochii mei să te mai vadă.

Rugăciunea a II-a

În ochii tăi mă regăseam
În nopțile cu lună plină
Și doar iubirea o aveam 
Și inima-mi cânta-n surdină 

Și mă rugam să îmi rămână
Pe veci iubirea ta în suflet
C-atunci când mă țineai de mână
Viața mi-era numai un zâmbet 

Și-aș da din nou să te mai am
Îngerul meu - doar ție să-ți slujească
Căci fără tine nu mai am 
Iubirea ta dumnezeiască.

Iartă-mă că ți-am lipsit
Te iubesc un infinit

Iubire eternă

Dac-ar ucide cocoșii toți
Zorii la fel or să apară
La fel din suflet n-ai să poți
Iubirea s-o faci să dispară ...

Sau de s-ar fura stelele
Să nu apară noaptea luna
N-or să dispară visele
Ce-ți țin mintea trează într-una 

Sau fluturii de-ar dispărea
Și florile de pe câmpie
Sau de n-ar fi fulgii de nea
Iubirea-n veci îți va fi vie.

Raiul hărăzit

Ntr-o zi inima mea a înflorit
Fără să vreau, fără să știu 
Eram ca un copil atât de fericit 
Și sufletu-mi era atât de viu

Și fericirea s-a-nmulțit la doi
Prin stele, vise, tot ce ne lega
Și eram tu și eu de mână amândoi
Și inima prin ceruri mi-alerga 

Dar într-o zi la fel cum te-am găsit
Prin lumea asta pașii ți-am pierdut
Credeam că tu-mi ești raiul hărăzit
Pe care îl iubesc atât de mult .

O poezie despre ...

Aș scrie o poezie despre ce iubesc
Dar plânge sufletul atunci când o citesc
Visam la ultima iubire de pe-acest pământ
Dar ea s-a transformat acum într-un trecut 

Aș scrie o poezie despre o poveste 
Cu: s-au iubit, a fost odată - astăzi nu mai este 
Eram atât de fericiți și nu am bănuit
Că până și iubirea are un sfârșit

Aș scrie o poezie despre o iubire 
Dar inima mi-i incompletă astăzi fără tine
Și poezia asta-i ce-a rămas din noi 
Mă face s-o urăsc: nu suntem amândoi ...

Aș vrea ca iubirea ta pentru mine , să nu se termine niciodată ...

Steaua și luna

Azi plânge steaua-n miez de noapte
Că-i singură și nu mai poate
Să strălucească, să iubească
Nu mai e luna ca să o-ncălzească.


Dorințele s-au transformat în frici
De când tu ai ales să nu mai fii aici
Iar visele s-au transformat deja 
Într-o tristețe care ieri nu exista.


Și inima îi bate în fiecare seară 
Așteptând luna la geam să îi apară
Să-i vadă ochii, sa-i simtă căldura
Să-i soarbă mierea sărutându-i gura ...

Vise pe o bancă

Ne-am întâlnit pe bancă a câta oară
Și n-am simțit măcar o clipă c-o să doară
Că nu o să mai vii la locul de-ntâlnire
Și-n suflete vom fi o amintire ...

Și ne-am scris visele pe bancă-n stele
Și ne-am iubit chiar dincolo de ele 
Și am trecut de primăveri și veri la rând
Ne bucuram trăind același gând ...

Acum a mai rămas doar banca rece
Și-n suflet o durere care nu-mi mai trece
Și o fărâmă de speranță ce trăiește 
Cu gândul la ființa pe care o iubește ...

Rugăciune

Aș vrea să șterg din calendar
Pe iulie - să nu-l mai regăsesc
Să nu mai plângă inima mea iar
Că nu am lângă mine ceea ce iubesc

Să treacă luna ca și cum n-a fost
Să nu mă doară, să n-am amintiri 
Căci fără tine viața n-are rost
Rămas în urma unei mari iubiri

 
Să nu mai simt căldura unei luni 
Când inima mi-i rece ca și un ghețar
Aștept răspunsul unei rugăciuni 
Și să am parte de același dar ...

”-Aș vrea să nu mai vină luna iulie !!!”

Credeam

Credeam că tu îmi ești iubire
Și sufletu-mi pereche-n astă lume
Și oaza mea cu multă fericire
Și inima-mi striga cu drag doar al tău nume 



Credeam că tu îmi ești luceafărul de seară
Și răsăritul , roua de pe flori
Și că nicicând iubirea n-o să doară
Că tu-mi erai salvarea de n ori



Credeam că am o veșnicie-n suflet
Și nicicând printre zile n-am gândit
Că va veni o zi în care va fi plânset
Iar tu un vis care nu s-a-mplinit ...

Povestea de iubire a unei stele

În noaptea adâncă o stea strălucea
Pe cerul mare cătându-și dragostea
Un suflet pereche în zborul ei lin 
O rază de lumină, un chip senin ...

Și-ntr-o noapte cu lună, în umbra unui nor
Dragostea îi pătrunse în inimă ușor 
A-ntâlnit o cometă cu părul de argint
Încet se-ndrăgostise - ceva ce n-a trăit ...

Dar noaptea e prea scurta și stelele știu
Iubirea-i efemeră și totul pământiu 
Cometa a plecat lăsând o tristă stea
În inimă cu dor și sufletu-i pălea ...

De atunci mereu în noapte ea strălucea mai tare
Și povestea oricui iubirea ei cea mare
O stea ce a iubit și visul și-a pierdut
Că poate se va-ntoarce cometa-n care a crezut ...

Pe suflet - scai

Cerule te-aș întreba
Dacă mai ai un colț de stea
Singura ce-ar vindeca
Dorul din inima mea ...

Sau măcar un colț de rai
Să simt cum mă bucurai 
Când pe mine mă aveai,
Mi-erai pe suflet scai ...

Și mă rog în orice zi
Să îți mai pot privi ochii 
O fericire de copii ...
Eu te-aștept încă să vii .

Scrisoarea (II) de dragoste

 

Am să-i scriu cerului de tine
Să mă trezesc la răsărit
Cu jumătatea ta din mine
Să-mi fie sufletu-mplinit.

Mă-ntreabă inima de tine
Și visele îmi tot vorbesc
Nu pot rupe-o parte din mine
La fel ca ieri eu te iubesc.

Și am s-aștept să îmi răspundă
Steaua la care am privit
Să simt măcar pentr-o secundă
Că ne avem un infinit.

Poezia ta

Ntr-o zi mi-ai pus în palme inima
Și ne-am făcut în doi speranțe mii
Și am privit zâmbind aceeași stea
Jurându-ne iubire în stih de poezii 

Și ne-am iubit cu fiecare vers
Visând mereu cu pași mărunți la fericire
Și strofele ne urmăreau din mers ...
Căci noi ne-nțelegeam dintr-o privire

Cu tine poezia mea există ...
Și despre tine am atât de mult de zis
Chiar daca azi inima mea e tristă 
Mă țin din ce în ce mai strâns legat de vis ...

Scrisoarea (I) de dragoste

Am să îi dau de știre
În scris la liliac
C-ai renunțat la mine
Nu pot să mă prefac 

Să nu mai înflorească 
Să nu am amintiri
Să nu mă năpădească 
Atâtea neîmpliniri

Nu sunt un bun actor 
Când sufletul îmi plânge
Să râd nepăsător
Când visul mi se frânge

Și am să-i scriu mereu
Cu dragoste și dor
Povara ce-o duc eu 
Să o port mai ușor .

Mai

E-atât de mai, dar nu mi-e bine
Că tu ai renunțat la mine
Și nu știu cât dar mă mai ține
Aștept să vină - nu mai vine ...

Azi liliacul e în floare
Căci el nu știe cât mă doare 
Că nu găsim sorți de-mpăcare
Și orice-aș face nu am stare ...

Ne mai zâmbim doar în fotografii
Și ne iubim în vers de poezii 
Mi-e calda inima așa cum tu o știi 
Și bate zi de zi - așteaptă ca să vii .

Lumina ta

Ne-am prins cândva de mână sub o stea
Iubeam aceeași stea și numai una
Iar Dumnezeu a vrut să fie așa
Să fiu eu steaua ta, tu să-mi fii luna .

Și-n nopți senine, tu să mă veghezi
Și-n inimă să îmi sădești lumina
Iar în furtună pașii să-mi veghezi 
Să fiu al tău - acum și-ntotdeauna .

Și ne-am rugat mereu la Dumnezeu,
Să ne păstreze pururea iubirea
La bine și la greu să fim doar tu și eu 
Pe veci să nu ne piară strălucirea .

Semințe de vise

Să nu îți lași un gol în suflet
Când ai să pleci spre asfințit
Și să nu uiți de acel zâmbet
Ce-n inimă ți-a încolțit ...

Nu azvârli în vânt năframa
Ca să nu pierzi ce ți-e sortit
Căci vei aprinde în piept rana
Iar dorul îți va fi trezit ... 

Să nu arunci cu praf de stele 
Pe-a viselor tăcută vale
Căci ai să pierzi darul din ele 
Și vei păși singur pe cale ...

 

Suflet sărac

Să vii tu vară înapoi
Cu jumătatea ce mi-ai luat 
Și să rămânem amândoi
Să am iar sufletul bogat ...

Ce să îți dau să mă-nțelegi ?
Sau cu ce pot să te plătesc ?
Te las pe tine să alegi ...
La schimb pe ceea ce iubesc.

 
Nu știu dacă îți cer prea mult 
Sau dacă poți să îmi răspunzi
Aș vrea să fie ca demult ...
Aștept un semn, dacă m-auzi.

Dau la schimb o vară

Aș da la schimb o-ntreagă vară
Aceea-n care te-am pierdut
Și aș lua numai o seară
Când tu mi-ai dat primul sărut.

Doar una ce m-ar vindeca
Să uit tot chinul ce-am trăit
Și sufletul mi-ar alina 
Mi-ai fi tu leacul potrivit ...

Aș da și timpul înapoi
Pe un buchet de liliac 
Și-am împărți totul la doi
Și clipa mi-ar părea un veac ...

- Dacă te sărut , înseamnă că te iubesc ...

Dragoste eternă

 

Iubeam atât de pur,
Iubeam copilăresc,
Și eram ferm convinși 
Că nu vom fi învinși ...

Eram doar noi sub cer
Doar noi eram de-ajuns
Doi simpli visători
Eram nemuritori ...

Eram opriți în timp ...
Și-n ochii tăi căprui
Se oglindea o stea
Ce ne aparținea.

Oscar Wilde "Dacă promiți că nu întârzii prea mult, te voi aștepta aici toată viața."

Am râs, am plâns ...

Și nu-i la fel nici azi, nici ieri 
Nici sute, mii de primăveri
N-ar ține loc nici zecile de-averi
La sufletul iubit ce poți ca să-i oferi ...

Și nu-i la fel nici cer, stele sau lună
Ca și atunci când ne țineam de mână
Și-am plâns și-am râs o viață împreună
Speram că vom răzbate prin furtună ...

Și n-a rămas nimic în timp la fel
Când a rămas o ea fără un el
Și amândoi un suflet fără țel
O inimă închisă într-un vechi castel.

Pe lângă plopii ...

 

Te-ai dus pe-al drumului destin
Și îmi e sufletul străin
Căci n-a rămas nimic în el
Nici zile, nopți nu sunt la fel ...

Te-ai dus și mergi pe alte căi
Deși te simt în ale inimii bătăi
Și-n vise mă îmbrățișezi
Deși departe - mă veghezi ...

Te-ai dus cu-al serii asfințit 
Să fii rămas, atât mi-aș fi dorit
Inima mea-i la tine până la sfârșit
Ești tot ce mai frumos în viață am trăit.

La infinit

O să iubesc aceeași stea 
Și-o să privesc la ea cu drag 
Chiar dacă știu că-n calea mea
În vise stelele mai cad ...

Dar am s-aștept s-o prind în brațe
Și să-mi sclipească în priviri
Și n-ar ajunge înc-o viață
Să ne-ncălzim din amintiri

Și-atunci o să te strâng la piept
Când nopți vor picura cu rouă
Simțind cum steaua bate drept
Și-mparte dragostea în două .